Radu Preda: Numărul speranțelor este concurat de cel al temerilor

Sigur, legat de tendințele care se prefigurează, numărul speranțelor este concurat, până la sufocare, de cel al temerilor. Păstrând calea de mijloc între nădejde și realism, sunt, omenește vorbind, cel puțin două teme care se vor accentua în vremea ce va să vină. Prima: cearta cu Dumnezeu. La trei decenii de la căderea dictaturii atee, nu mai credeam că ateismul ca atare va reveni în forță. Fără constrângeri fizice, dar prin paragrafe de lege, corectitudini politice și alte mijloace, cetățeanul este rupt de credincios, reconfirmând astfel antropologia pocită de care speram să fi scăpat. A doua temă, care o agravează pe prima: raportarea la noile tehnologii, la progresele demiurgice ale aceluiași om care se fălește, care vrea să demonstreze că poate fi (aproape) ca Dumnezeu: stăpân al vieții.

Radu Preda

De care lucruri vă temeți la creștini?

Ioan de Bostra, bărbat sfânt și având putere asupra duhurilor necurate, a întrebat pe draci, care locuiau în niște fetițe furioase și chinuite de ei cu răutate, zicând: „De care lucruri vă temeți la creștini?”. Aceștia au răspuns: „Aveți cu adevărat trei lucruri mari: unul pe care-l puteți atârna de grumazul vostru; unul cu care vă spălați în Biserică; și unul pe care-l mâncați în adunare”. Întrebându-i iarăși: „Din acestea trei, de care vă temeți mai mult?”, au răspuns: „Dacă ați păzi bine aceea cu ce vă împărtășiți, n-ar putea nimeni din noi să facă rău vreunui creștin”. Deci lucrurile de care se tem răufăcătorii mai mult decât de toate, sunt crucea, Botezul și Cuminecătura.

Continuă să citești De care lucruri vă temeți la creștini?

Păcatul este o patimă a materiei

Păcatul este o patimă a materiei. De aceea e cu neputință să se nască trup fără păcat. Dar sufletul rațional știind aceasta, se scutură de greutatea materiei, în care zace păcatul. Ușurându-se de o astfel de greutate cunoaște pe Dumnezeul tuturor, iar la trup privește atent ca la un vrăjmaș și nu mai crede ale lui. Așa se încununează sufletul de la Dumnezeu, ca unul ce a biruit patimile păcatului și ale materiei. Continuă să citești Păcatul este o patimă a materiei

Mărturie a vederii lui Dumnezeu: „Mai presus de orice sunt fericit”

Pe la două noaptea este adus în celulă un nou lot de oameni, o mulțime, claie peste grămadă, colac peste pupăză, ei mai lipseau. Și cât de jalnic se uită cu toții împrejur, vin oare din locuri mai puțin sinistre? îi primim cum nu se așteptau, cu liniște și făcând haz de necaz. Dar unde să-i culci? Toată lumea se înghesuie spre a crea noi spații – imaginare cele mai multe, ca ale geometriei riemaniene. Câtorva nu le rămâne decât a picoti pe bănci. Pe unul voluminos, exasperat și prăpădit – a cărui față exprimă suferința și oboseala – îl poftesc să treacă în locul meu. Împreună nu am încăpea; și, oricum, se simte că are neapărată nevoie de două-trei ore de repaus. Petrec restul nopții pe bancă. Continuă să citești Mărturie a vederii lui Dumnezeu: „Mai presus de orice sunt fericit”

Mai întâi beam întristarea cu butoiul și abia după aceea îmi dădea Dumnezeu Harul cu lingurița

Înaintea fiecărei mângâieri dumnezeiești Starețul Iosif trecea printr-o întristare de moarte, printr-o nesuferită apăsare sufletească și întunecare. Despre aceasta spunea: „Mai întâi beam întristarea cu butoiul și abia după aceea îmi dădea Dumnezeu Harul cu lingurița”. Continuă să citești Mai întâi beam întristarea cu butoiul și abia după aceea îmi dădea Dumnezeu Harul cu lingurița

Să-l înștiințeze Dumnezeu care este adevărul

Sus, la „Sfântul Vasilie”, în singurătatea chiliei sale, adeseori Starețul știa ce se întâmplă în lume mai bine decât cei care se îngrijesc să afle una și alta.

Odată un monah zelot, ce se nevoia acolo într-o sihăstrie, a început să ia niște poziții foarte extremiste. Si fiindcă era și un vorbitor iscusit, îi atrăgea și pe alții încet-încet la ideile sale.

Când Starețul a auzit despre acest pustnic și despre poziția pe care o avea, Continuă să citești Să-l înștiințeze Dumnezeu care este adevărul

Înțelepciunea lumii și Cuvântul lui Dumnezeu

Căci Hristos nu m-a trimis ca să botez, ci să binevestesc, dar nu cu înțelepciunea cuvântului, ca să nu rămână zadarnică crucea lui Hristos. Căci cuvântul Crucii, pentru cei ce pier, este nebunie; iar pentru noi, cei ce ne mântuim, este puterea lui Dumnezeu. Căci scris este: „Pierde-voi înțelepciunea înțelepților și știința celor învățați voi nimici-o”. Unde este înțeleptul? Unde e cărturarul? Unde e cercetătorul acestui veac? Au n-a dovedit Dumnezeu nebună înțelepciunea lumii acesteia? Continuă să citești Înțelepciunea lumii și Cuvântul lui Dumnezeu

Testamentul Reginei Maria

Țării mele și Poporului meu,

Când veți ceti aceste slove, Poporul meu, eu voi fi trecut pragul Tăcerii veșnice, care rămâne pentru noi o mare taină. Și totuși, din marea dragoste ce ți-am purtat-o, aș dori ca vocea mea să te mai ajungă încă odată, chiar de dincolo de liniștea mormântului. Continuă să citești Testamentul Reginei Maria

Drepturile Omului nu ne vin din piețele de sclavi ale Atenei sau Romei

Cât va dura până când vom înțelege că vulgata modernității nu este decât creștinism secularizat? Drepturile Omului nu ne vin din piețele de sclavi ale Atenei sau Romei, ci din demnitatea egală a tuturor oamenilor, propovăduită de Evanghelie. Pe când modernitatea luminilor exaltă individul sau societatea, creștinismul se apleacă plin de dragoste asupra persoanei umane libere, demne și solidare cu semenii. Continuă să citești Drepturile Omului nu ne vin din piețele de sclavi ale Atenei sau Romei

El avea tocmai însușirile care ne lipseau nouă, românilor

„El (Regele Carol I) avea tocmai însușirile care ne lipseau nouă, românilor”. (…) „Într-o țară care n-avea noțiunea timpului, regele Carol aducea simțul exactității matematice (…). Într-o țară de aproximație în toate, el a adus conștiinciozitatea impusă până la meticulozitatea germană. Continuă să citești El avea tocmai însușirile care ne lipseau nouă, românilor