Guguță

Iarna l-a găsit pe Guguță sub căciulă, în satul său, Trei Iezi. I-a plăcut Mătușii Ierne băiețelul: au coborât și fulgii din cer să-l vadă și l-au făcut a-alb din cap până în picioare — un omuleț de zăpadă, numai că de sub căciula lui ieșea un nouraș de fum.

Fulgii credeau că Guguță face focul sub căciulă… He, de unde să știe ei că acela nu-i fum, ci-i suflarea lui Guguță? Și de ce să facă focul?! Când și-a pus căciula în cap, a dat tot frigul afară!

După ce au mai gospodărit prin curte, fulgii au chemat băiețelul la portiță.

Guguță s-a frecat la ochi: drumul nu mai era! S-a urcat pe portiță: sunt dealurile de dincolo de sat?

Dealurile erau, dar acum purtau căciuli albe, ma-ari și s-au apropiat de casele oamenilor.

— Oare de ce s-au grămădit ele lângă sat? se întreba Guguță. A-a, pesemne că vor să ierneze aici…

Guguță și-a apăsat căciula bucuros:

— Uite, ce multă iarnă a venit la noi!

Iar fulgii, văzând nourași de aburi deasupra portiței, tot mai credeau că Guguță face focul sub căciulă…

Spiridon Vangheli, Isprăvile lui Guguță, Editura Doxologia, Iași, 2013, p. 7.

Puteți cumpăra cartea Isprăvile lui Guguță accesând acest link: https://l.profitshare.ro/l/4752315

Sursă imagine: edituradoxologia.ro

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *