Să-l înștiințeze Dumnezeu care este adevărul

Sus, la „Sfântul Vasilie”, în singurătatea chiliei sale, adeseori Starețul știa ce se întâmplă în lume mai bine decât cei care se îngrijesc să afle una și alta.

Odată un monah zelot, ce se nevoia acolo într-o sihăstrie, a început să ia niște poziții foarte extremiste. Si fiindcă era și un vorbitor iscusit, îi atrăgea și pe alții încet-încet la ideile sale.

Când Starețul a auzit despre acest pustnic și despre poziția pe care o avea, a început să facă rugăciune ca să-l înștiințeze Dumnezeu care este adevărul. Și Dumnezeu i-a descoperit prin vedenie adevărul. Despre aceasta povestește însuși Starețul:

„Am văzut deodată două drumuri bătătorite de Părinți, cel chinovial și cel pustnicesc, iar fratele acesta cu pricina nu mergea pe niciunul din ele, ci a spus: «Eu voi merge pe aici!». Și a apucat să coboare un povârniș printr-o pădure ce cobora în mare. Un altul, care se afla lângă el, mi-a spus: «Îl vezi pe acesta? Drumul pe care a apucat va sfârși într-o fundătură». Si îndată m-am aflat la Schitul Sfântului Vasilie, chiar sus în vârf. Atunci am văzut un foc înfricoșător ce cuprinsese tot schitul. M-am întrebat în sinea mea: «Oare cine a dat foc schitului?». Și cineva mi-a răspuns: «Cutare a dat foc, pentru că ține cu tărie să-și impună părerea sa»”.

Este adevărat că acolo, în pustia Sfântului Vasilie, Starețul Iosif și părintele Arsenie erau lipsiți de toate, dar fiindcă se nevoiau cu multă silire de sine, pentru aceasta și primeau mult Har în rugăciune, învrednicindu-se de nenumărate stări dumnezeiești. Dumnezeu le descoperea multe din tainele Sale ascunse, și aceasta pentru că făceau numeroase osteneli până la sânge și îndurau o mulțime de necazuri pentru dragostea Lui.

Arhimandritul Efrem Filotheitul, Starețul meu Iosif Isihastul, Editura Evanghelismos, București, 2010, pp. 117-118.

sursă imagine: doxologia.ro

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *