Omenirea așteaptă de la Dumnezeu să facă dreptate

Dumnezeu nu dăruiește niciodată ca răsplată, nu dăruiește în schimb fiilor săi, ci pur și simplu dăruiește. Așa cum un tată – cine are experiența de părinte, știe; și eu am experiența de tată a patru copii – nu dă copiilor dragostea lui, ajutorul lui, compasiunea lui, mângâierea lui în funcție de comportamentul copiilor, ci pur și simplu dăruiește fiecăruia. Ba chiar investește mai mult acolo unde este mai multă dezordine, mai multă nepricepere, mai multă slăbiciune. Lucrul acesta trebuie foarte bine înțeles. Acesta este și conținutul esențial al Evangheliei Mântuitorului Hristos.

Continuă să citești Omenirea așteaptă de la Dumnezeu să facă dreptate

Eu îți dăruisem și sfeșnicele…

A doua zi, în zori, monseniorul Bienvenu se plimba prin grădină. Doamna Magloire alergă spre dânsul foarte tulburată…

— Monseniore, monseniore! strigă ea. Nu cumva știe înălțimea voastră unde e coșul cu argintărie?

— Ba da, spuse episcopul.

— Slavă Domnului! Nu știam ce e cu el.

Episcopul tocmai ridicase coșul de pe una dintre brazdele grădinii. I-l arătă doamnei Magloire.

Continuă să citești Eu îți dăruisem și sfeșnicele…

Guguță

Iarna l-a găsit pe Guguță sub căciulă, în satul său, Trei Iezi. I-a plăcut Mătușii Ierne băiețelul: au coborât și fulgii din cer să-l vadă și l-au făcut a-alb din cap până în picioare — un omuleț de zăpadă, numai că de sub căciula lui ieșea un nouraș de fum.

Fulgii credeau că Guguță face focul sub căciulă… He, de unde să știe ei că acela nu-i fum, ci-i suflarea lui Guguță? Și de ce să facă focul?! Când și-a pus căciula în cap, a dat tot frigul afară!

Continuă să citești Guguță