A doua zi, în zori, monseniorul Bienvenu se plimba prin grădină. Doamna Magloire alergă spre dânsul foarte tulburată…
— Monseniore, monseniore! strigă ea. Nu cumva știe înălțimea voastră unde e coșul cu argintărie?
— Ba da, spuse episcopul.
— Slavă Domnului! Nu știam ce e cu el.
Episcopul tocmai ridicase coșul de pe una dintre brazdele grădinii. I-l arătă doamnei Magloire.
Iarna l-a găsit pe Guguță sub căciulă, în satul său, Trei Iezi. I-a plăcut Mătușii Ierne băiețelul: au coborât și fulgii din cer să-l vadă și l-au făcut a-alb din cap până în picioare — un omuleț de zăpadă, numai că de sub căciula lui ieșea un nouraș de fum.
Fulgii credeau că Guguță face focul sub căciulă… He, de unde să știe ei că acela nu-i fum, ci-i suflarea lui Guguță? Și de ce să facă focul?! Când și-a pus căciula în cap, a dat tot frigul afară!
