Ziceau despre Avva Macarie Egipteanul că urca odată de la Schit la Muntele Nitriei. Și cum s-a apropiat de locul acela, a zis ucenicului său:
– Mergi puțin mai înainte.
Și mergând mai înaintea lui, ucenicul a întâlnit unul din preoții păgânilor. Și strigând la el, ucenicul l-a chemat, zicând:
– Ei, drace, unde alergi? Continuă să citești Ce bine ai văzut la mine?
Viețuim pe pământ, și pe Dumnezeu nu vedem, și a-L vedea nu putem. Dar dacă Duhul Sfânt vine în suflet, vedea-vom pe Dumnezeu precum L-a văzul Sfântul Arhidiacon Ștefan. Sufletul și mintea, în Duhul Sfânt, dintr’o dată cunosc că acesta este Domnul. Astfel, Sântul Simeon de-Dumnezeu-primitorul, în Duhul Sfânt, în micul prunc a cunoscut pe Domnul; și Sfântul Ioan Botezătorul așijderea, în Duhul Sfânt, a cunoscut pe Domnul și L-a arătat norodului. Continuă să citești Cum putem să-L vedem pe Dumnezeu?
Cuvintele cele bune, din comoara cea bună a inimii sale, le scoate omul. Iar, dacă cineva nu-și va curăți inima sa de cuvinte rele, apoi, nu va putea să grăiască lucruri bune. Căci, chiar de ar socoti omul să grăiască ascultătorilor, neprimite îi sunt cuvintele lui și lepădate, fiindcă n-au darul Sfântului Duh. Deci, cel ce voiește să fie folositor cuiva prin cuvintele sale, să ceară, de la Dumnezeu, har spre deschiderea gurii sale. Precum Sfântul Isaia zice: «Domnul mi-a dat mie limbă de învățătură, ca să știu când se cade a grăi cuvântul.» (cfr. Isaia 50, 4). Continuă să citești Faguri de miere sunt cuvintele cele bune
Ca păsările care își fac cuib cu orice, copiii își fac o păpușă din orice. Pe când Éponine și Azelma înfășau pisica, Cosette de asemenea își înfășa săbiuța. După ce isprăvi, o culcă pe braț și-i cântă încetișor, ca s-o adoarmă.
Păpușa e una din nevoile cele mai mari și totodată unul din cele mai încântătoare instincte ale copilăriei unei femei. Continuă să citești Tot viitorul femeii e aici
Cuvântul este unul dintre numele lui Dumnezeu. Se numește Fiu, dar este și Cuvânt al lui Dumnezeu și de aceea Cuvântul, cum spunea de multe ori părintele Sofronie, are rădăcini metafizice, adică nu-i așa doar o «gălăgie arbitrară», prin care eu pot să spun ceva și voi puteți înțelege gândirea mea. Cuvântul provine din niște energii dumnezeiești. Prin cuvânt Dumnezeu a făcut cerul și pământul. Dumnezeu a spus «să fie» și a fost. Continuă să citești Cuvântul este o energie creatoare
L-am întrebat pe acesta într-o zi, zicând: Avvo, cum dobândește cineva virtutea? Și a răspuns Bătrânul zicând: Dacă vrea cineva să dobândească virtutea, nu poate să o dobândească dacă nu urăște răutatea potrivnică acesteia. Dacă vrei să ai pururi lacrimi, urăște râsul. Vrei să ai smerenie, urăște mândria. Vrei să fii înfrânat, urăște lăcomia pântecelui. Vrei să fii cumpătat, urăște viața desfrânată. Vrei să fii lipsit, urăște iubirea de arginți. Continuă să citești Avvo, cum dobândește cineva virtutea?
„Cine știe… tace. Cine nu știe – vorbește.” Iată înțeleapta vorbă din bătrâni, acasă la ea deopotrivă în Pateric, în sufism, confucianism sau budismul Zen, cu care am crezut de cuviință să-mi încep rândurile despre călătoria la Sfântul Munte. Ca penitență. Nu de alta, dar zilele trecute am găsit din întâmplare o „Carte de cetire” tipărită la Iași în 1883 – Învățătorul copiilor în clasele primare – unde scrie limpede: „Ascultă mult și vorbește puțin, căci pentru aceasta ți-a dat Dumnezeu două urechi și numai o gură”! Pas de mai spune ceva.
Vulpea tăcu și îl privi multă vreme pe micul prinț.
– Te rog… îmblânzește-mă! spuse ea.
– Aș vrea, răspunse micul prinț, dar nu prea am timp. AM prieteni de descoperit și multe lucruri de cunoscut.
– Nu cunoști decât lucrurile pe care le îmblânzești, spuse vulpea. Oamenii nu mai au timp să cunoască nimic. Cumpără lucruri de-a gata de la negustori. Dar, cum nu există negustori de prieteni, oamenii nu mai au prieteni. Dacă vrei un prieten, îmblânzește-mă!
Dumnezeu nu dăruiește niciodată ca răsplată, nu dăruiește în schimb fiilor săi, ci pur și simplu dăruiește. Așa cum un tată – cine are experiența de părinte, știe; și eu am experiența de tată a patru copii – nu dă copiilor dragostea lui, ajutorul lui, compasiunea lui, mângâierea lui în funcție de comportamentul copiilor, ci pur și simplu dăruiește fiecăruia. Ba chiar investește mai mult acolo unde este mai multă dezordine, mai multă nepricepere, mai multă slăbiciune. Lucrul acesta trebuie foarte bine înțeles. Acesta este și conținutul esențial al Evangheliei Mântuitorului Hristos.
Continuă să citești Omenirea așteaptă de la Dumnezeu să facă dreptate
A doua zi, în zori, monseniorul Bienvenu se plimba prin grădină. Doamna Magloire alergă spre dânsul foarte tulburată…
— Monseniore, monseniore! strigă ea. Nu cumva știe înălțimea voastră unde e coșul cu argintărie?
— Ba da, spuse episcopul.
— Slavă Domnului! Nu știam ce e cu el.
Episcopul tocmai ridicase coșul de pe una dintre brazdele grădinii. I-l arătă doamnei Magloire.
