Imnul dragostei

„De aş grăi în limbile oamenilor şi ale îngerilor, iar dragoste nu am, făcutu-m-am aramă sunătoare şi chimval răsunător. Şi de aş avea darul proorociei şi tainele toate le-aş cunoaşte şi orice ştiinţă, şi de aş avea atâta credinţă încât să mut şi munţii, iar dragoste nu am, nimic nu sunt. Şi de aş împărţi toată avuţia mea şi de aş da trupul meu ca să fie ars, iar dragoste nu am, nimic nu-mi foloseşte. Continuă să citești Imnul dragostei

Omenirea așteaptă de la Dumnezeu să facă dreptate

Dumnezeu nu dăruiește niciodată ca răsplată, nu dăruiește în schimb fiilor săi, ci pur și simplu dăruiește. Așa cum un tată – cine are experiența de părinte, știe; și eu am experiența de tată a patru copii – nu dă copiilor dragostea lui, ajutorul lui, compasiunea lui, mângâierea lui în funcție de comportamentul copiilor, ci pur și simplu dăruiește fiecăruia. Ba chiar investește mai mult acolo unde este mai multă dezordine, mai multă nepricepere, mai multă slăbiciune. Lucrul acesta trebuie foarte bine înțeles. Acesta este și conținutul esențial al Evangheliei Mântuitorului Hristos.

Continuă să citești Omenirea așteaptă de la Dumnezeu să facă dreptate