În acele clipe omul încetează să cugete și să simtă în chip firesc

Într-o zi de sărbătoare, după trei luni de zăvorâre, l-a trimis pe părintele Arsenie să se împărtășească, spunându-i:

– Du-te numai tu! Eu nu voi veni, fiindcă nu pot să-mi târăsc picioarele. Voi rămâne aici și o să spun în continuare rugăciunea. Tu mergi la biserică!

Și astfel, a rămas în chilioara sa, mâhnindu-se că nu se poate împărtăși. Continuă să citești În acele clipe omul încetează să cugete și să simtă în chip firesc

A izgonit întunericul neființei care se înălța înaintea mea

Și iată, într’o Sâmbătă Mare (poate a anului 1924), Lumina m’a cercetat după împărtășanie și am simțit-o ca atingerea Dumnezeieștii vecinicii de duhul meu. Lină, plină de pace și de dragoste, Lumina a rămas cu mine trei zile. A izgonit întunericul neființei care se înălța înaintea mea. Eu – am înviat; și în mine, și cu mine a înviat întreaga lume. Cuvintele Sfântului Ioan Gură de Aur de la sfârșitul slujbei de Paști mi s’au înfățișat în cutremurătoarea lor putere: „Înviat-au  Hristos, și nici un mort în mormânturi.” Continuă să citești A izgonit întunericul neființei care se înălța înaintea mea