Mărturie a vederii lui Dumnezeu: „Mai presus de orice sunt fericit”

Pe la două noaptea este adus în celulă un nou lot de oameni, o mulțime, claie peste grămadă, colac peste pupăză, ei mai lipseau. Și cât de jalnic se uită cu toții împrejur, vin oare din locuri mai puțin sinistre? îi primim cum nu se așteptau, cu liniște și făcând haz de necaz. Dar unde să-i culci? Toată lumea se înghesuie spre a crea noi spații – imaginare cele mai multe, ca ale geometriei riemaniene. Câtorva nu le rămâne decât a picoti pe bănci. Pe unul voluminos, exasperat și prăpădit – a cărui față exprimă suferința și oboseala – îl poftesc să treacă în locul meu. Împreună nu am încăpea; și, oricum, se simte că are neapărată nevoie de două-trei ore de repaus. Petrec restul nopții pe bancă. Continuă să citești Mărturie a vederii lui Dumnezeu: „Mai presus de orice sunt fericit”