A izgonit întunericul neființei care se înălța înaintea mea

Și iată, într’o Sâmbătă Mare (poate a anului 1924), Lumina m’a cercetat după împărtășanie și am simțit-o ca atingerea Dumnezeieștii vecinicii de duhul meu. Lină, plină de pace și de dragoste, Lumina a rămas cu mine trei zile. A izgonit întunericul neființei care se înălța înaintea mea. Eu – am înviat; și în mine, și cu mine a înviat întreaga lume. Cuvintele Sfântului Ioan Gură de Aur de la sfârșitul slujbei de Paști mi s’au înfățișat în cutremurătoarea lor putere: „Înviat-au  Hristos, și nici un mort în mormânturi.” Continuă să citești A izgonit întunericul neființei care se înălța înaintea mea

Mi-am luat măruntul și-am plecat. Ce să-i faci?

Eram undeva, când îi aud pe doi vorbind între ei, fără să știe cine sunt eu – de unde erau să știe? Discutau între ei. Unul tot zicea de popi și de vlădici, îi înjura. Celălalt îi apăra. Am înțeles, adică unul trebuie să fie martor al lui Iehova și celălalt ortodox, un ortodox evlavios, și aveau o discuție. Eu căutam niște mărunt, voiam să iau autobuzul și nu aveam mărunt, de câte 5, adică. Și le spun: «Pot să vă deranjez, domnilor teologi? Îmi puteți schimba 10 drahme?» Continuă să citești Mi-am luat măruntul și-am plecat. Ce să-i faci?